Site-urile NoaMedia
Cum poate o gaură neagră supermasivă să răsucească însăși țesătura spațiu-timpului? Astronomii au confirmat efectul frame-dragging prin observarea rotației unei găuri negre supermasive în timpul unui eveniment tidal în 2020. Această descoperire, realizată cu telescopul Swift și rețeaua VLA, validează o predicție esențială a relativității generale.
Pe scurt:
- O gaură neagră supermasivă în rotație a confirmat efectul frame-dragging, modificând spațiu-timpul conform teoriei relativității generale a lui Einstein.
- Fenomenul a fost observat în timpul distrugerii unei stele, eveniment tidal disruption event (TDE) AT2020afhd, prin oscilații orbitale generate de precesia Lense–Thirring.
- Observațiile au folosit date în raze X de la telescopul Swift și semnale radio de la rețeaua Very Large Array, evidențiind o periodicitate de 20 de zile în emisiile detectate.
- Descoperirea oferă noi perspective asupra rotației găurilor negre și influenței gravitației extreme asupra mediului cosmic din jurul acestora.
Confirmarea efectului frame-dragging prin observarea unei găuri negre supermasive în rotație
<pO gaură neagră supermasivă a oferit dovezi clare privind efectul frame-dragging, modificând spațiu-timpul în jurul său și confirmând astfel predicțiile teoriei relativității generale a lui Einstein.
Astronomii au surprins un fenomen rar în care rotația unei găuri negre supermasive influențează structura spațiu-timp, un efect anticipat acum peste un secol. Acest fenomen a fost observat în timpul distrugerii unei stele, eveniment catalogat ca tidal disruption event (TDE) și denumit AT2020afhd.
Rotația găurii negre și efectul frame-dragging în centrul atenției
Studiul publicat în Science Advances descrie oscilațiile orbitale ale stelei sfâșiate, generate de precesia Lense–Thirring. Această precesie apare când o gaură neagră în rotație antrenează spațiul-timp din jur, un fenomen teoretizat în 1918 de Josef Lense și Hans Thirring.
Observațiile au fost realizate cu ajutorul datelor în raze X de la telescopul spațial Neil Gehrels Swift și semnalelor radio colectate de rețeaua Karl G. Jansky Very Large Array. Fluctuațiile sincronizate în emisiile X și radio, cu o periodicitate de 20 de zile, indică o mișcare oscilatorie comună a discului de acreție și a jetului emis.
Impactul rotației găurii negre asupra spațiu-timpului și gravitației extreme
Materialul stelar capturat formează un disc de acreție în jurul găurii negre, iar o parte din acesta este expulzată sub formă de jeturi relativiste. Mișcarea acestor structuri este puternic influențată de efectele relativiste, inclusiv deformarea spațiu-timpului, observabile doar în condiții extreme.
Aceste descoperiri oferă perspective noi asupra rotației găurilor negre și asupra modului în care gravitația extremă modelează mediul cosmic în apropierea acestor obiecte.
Noa Insight
O gaură neagră supermasivă în rotație a fost observată modificând spațiu-timpul în jurul său, confirmând efectul frame-dragging prevăzut de teoria relativității generale a lui Einstein. Fenomenul a fost surprins în timpul unui eveniment tidal disruption, folosind date din raze X și radio.
Implicații
Observațiile confirmă influența rotației găurii negre asupra mediului cosmic, evidențiind oscilațiile discului de acreție și jeturilor relativiste, ceea ce aduce claritate asupra efectelor gravitației extreme în spațiu.
Elemente-cheie
- Efectul frame-dragging reprezintă antrenarea spațiu-timpului de către o gaură neagră în rotație, conform teoriei relativității generale.
- Evenimentul tidal disruption AT2020afhd a permis observarea oscilațiilor orbitale generate de precesia Lense–Thirring.
- Datele au fost colectate prin telescopul Neil Gehrels Swift și rețeaua Karl G. Jansky Very Large Array, evidențiind periodicitatea de 20 de zile.
Sursa originală a acestui articol este https://www.stiripesurse.ro/predictiile-lui-einstein-se-adeveresc-o-gaura-neagra-supermasiva-aflata-in-rotatie-modifica-structura-spatiu-timp_3840157 (link)
