Site-urile NoaMedia
Dezvoltarea dronelor aripă fixă în România este blocată de lipsa unui spațiu aerian dedicat pentru testare drone BVLOS. Producătorii locali se confruntă cu restricții legislative și lipsa coridoarelor speciale, afectând inovația și competitivitatea. Situația, semnalată în 2024, pune România în dezavantaj față de Vest.
Pe scurt:
- Dezvoltarea dronelor cu aripă fixă în România este blocată din cauza lipsei unui spațiu aerian dedicat pentru testare și a unui cadru legislativ insuficient.
- Legislația românească este în urmă cu 2-3 ani față de Europa de Vest, unde există coridoare speciale pentru testarea dronelor în condiții controlate.
- Lipsa spațiilor dedicate crește riscurile financiare și tehnologice, forțând companiile să se bazeze pe proiectare digitală extrem de precisă încă de la primul prototip.
- Startup-ul BraveX a semnat un memorandum cu Romaero pentru a produce 300-350 drone anual până în 2028, folosind poligoane militare pentru testare.
Blocajul dezvoltării dronelor aripă fixă în România
Dezvoltarea dronelor aripă fixă în România întâmpină dificultăți majore din cauza lipsei unui spațiu aerian dedicat pentru testare și a unui cadru legislativ pentru zboruri dincolo de limita vizuală (testare drone BVLOS). Această situație afectează negativ ciclul de prototipare și reduce competitivitatea companiilor locale pe piața sistemelor fără pilot.
Legislația drone și decalajul față de Europa de Vest
Răzvan Costea-Bărluțiu, cofondator al producătorului BraveX, a subliniat într-un interviu că legislația drone din România este nesatisfăcătoare și în urmă cu doi-trei ani față de țările vest-europene. În Vest există coridoare speciale pentru drone, unde testarea se face în condiții controlate, cum sunt zonele dintre Germania și Olanda sau în Danemarca. România lucrează la crearea unor astfel de spații, cu sprijinul ROMATSA și AACR, însă aspectele legislative rămân complicate.
Provocările testării drone aripă fixă România în zbor BVLOS
Dronele cu aripă fixă și motoare cu reacție necesită testare în afara razei vizuale directe, iar regulile actuale de tip VLOS nu sunt suficiente pentru dezvoltarea lor. Producătorii români, printre puținii din Europa care dezvoltă astfel de UAV-uri, folosesc poligoane militare și zone private, precum poligonul de la Caransebeș, unde pot obține NOTAM pentru misiuni de testare.
Impactul lipsei spațiilor de testare asupra producției locale
Fără zone dedicate pentru testare, riscurile financiare și tehnologice cresc, iar companiile trebuie să se bazeze pe proiectare digitală extrem de precisă încă de la primul prototip. BraveX a reușit să zboare toate modelele din prima, evitând întârzierile și costurile suplimentare. Startup-ul a semnat recent un memorandum cu Romaero pentru a atinge o capacitate de producție de 300-350 de drone pe an până în 2028.
Noa Insight
Dezvoltarea dronelor cu aripă fixă în România este afectată de lipsa unui spațiu aerian dedicat pentru testare și de un cadru legislativ insuficient pentru zboruri dincolo de limita vizuală. Aceasta limitează ciclul de prototipare și competitivitatea companiilor locale în domeniul sistemelor fără pilot.
Implicații
Companiile românești trebuie să utilizeze poligoane militare și zone private pentru testare, ceea ce crește riscurile financiare și tehnologice. Aceasta influențează direct capacitatea de producție și dezvoltare a dronelor cu aripă fixă pe piața locală.
Elemente-cheie
- Testarea dronelelor BVLOS implică zboruri dincolo de limita vizuală, necesare pentru dronele cu aripă fixă și motoare cu reacție.
- România nu dispune încă de coridoare aeriene dedicate pentru drone, spre deosebire de țările vest-europene menționate în articol.
- Companiile folosesc poligoane militare și zone private, obținând NOTAM pentru misiuni de testare în condiții restrictive.
Sursa originală a acestui articol este https://www.g4media.ro/video-de-ce-este-greu-sa-produci-drone-cu-aripa-fixa-in-romania-cum-franeaza-lipsa-spatiului-aerian-dedicat-dezvoltarea-acestor-vehicule-frontier-defense.html (link)
